Lucian Iorgulescu şi Alexandra Ene

The Help

2012-03-01T15:09:00.000+02:00

Am citit intai cartea, pe la inceputul anului trecut. A fost prima carte pe care am citit-o in limba engleza (exceptand cartile de specialitate) si m-a captivat atat de tare ca in doua saptamani am dat-o gata, in ciuda unui program cu timp liber lipsa.

In general dupa carte, filmul nu mai e la fel de bun. Am fost foarte entuziasta cand am aflat ca au facut film, insa am amanat vizionarea lui de teama. Ma gandeam ca poate ca voi fi dezamagita, ca poate ca nu au reprezentat personajele asa cum mi le imaginasem eu, ca poate ca (asa cum s-a intamplat de exemplu cu The DaVinci Code) au creat un aer total diferit de cel din carte, etc.

Ei bine, surpriza a fost una placuta. Atmosfera era asa cum mi-am imaginat-o, personajele la fel, au inversat pe ici pe colo anumite evenimente insa intr-un mod care sa nu altereze povestea. Filmul reda in acelasi mod rasismul si mentalitatile pe care nu le-ai astepta avand in vedere ca nu-s decat vreo 4 decenii de atunci. Mi-a starnit aceleasi reactii de furie, de satisfactie, de mirare, si cel mai mult de consternare pentru modul in care oamenii se separau pe baza de culoarea pielii, si nu de preferinte si afinitati. Este povestea unei societati traditionaliste in care se produce o schimbare, o evolutie necesara, si oamenii care se agata cu ghearele si cu dintii de orice posibilitate ca lucrurile sa ramana la fel.

Le recomand, atat filmul cat si cartea, in orice ordine doriti.

Programul zilnic al internautului

2012-02-20T09:19:00.002+02:00

Cam acesta ar fi în mare programul zilnic al internautului. Așteptăm propunerile voastre pentru intervalele orare rămase necompletate.

Ora 00:00 - Cam târziu

Ora 01:00 - Foarte târziu

Ora 02:00 - Mai stau 10 min. pe mess

Ora 03:00 - Acu’chiar mă bag în pat

Ora 04:00 -

Ora 05:00 - Cu noaptea’n cap

Ora 06:00 - Foarte devreme

Ora 07:00 - Devreme

Ora 08:00 - Mai lasă-mă 5 min.

Ora 09:00 - La dracu’, am întârziat!

Ora 10:00 - La birou, dorm pe mine

Ora 11:00 - Încă o țigară și.. plec în pauza de masă

Ora 12:00 -

Ora 13:00 -

Ora 14:00 - Vere, dă-mi și mie o țigară până mâine

Ora 15:00 -

Ora 16:00 -

Ora 17:00 - Rup ușa la job, mă așteaptă băieții la bodegă

Ora 18:00 -

Ora 19:00 -

Ora 20:00 -

Ora 21:00 -

Ora 22:00 -

Ora 23:00 - Ora de culcare

Și ne iartă nouă greșelile noastre...

2012-02-09T08:42:00.000+02:00

Rugăciunea parlamentarului la tinerețe

2012-01-30T09:39:00.002+02:00

Recomandare carte - Neale Donald Walsch, "Conversaţii cu Dumnezeu"

2012-01-27T09:49:00.000+02:00

Pretindeţi că există motive întemeiate pentru care 40.000 de oameni pe zi trebuie să moară de foame. Nu există motive întemeiate. Şi totuşi, atunci când spuneţi că nu puteţi să faceţi nimic pentru a-i opri pe cei 40.000 de oameni să moară de foame, aduceţi pe lume 50.000 de oameni pe zi care să înceapă o viaţă nouă. Şi aceasta numiţi voi dragoste. Aceasta numiţi planul lui Dumnezeu. Este un plan complet lipsit de logică sau de raţiune şi, cu atât mai mult, lipsit de compasiune.

Neale Donald Walsch, "Conversaţii cu Dumnezeu"

Rugăciunea patronului nesimţit

2012-01-25T13:29:00.001+02:00

Rugăciunea anti-clovni!

2012-01-24T16:02:00.000+02:00

Rugăciunea anti-maidanezi

2012-01-24T14:59:00.001+02:00

Culmea morții pe frontul de luptă

2012-01-11T08:46:00.003+02:00

Culmea morții pe frontul de luptă: Somnul veșnic să ți se tragă de la patul puștii.

Catel

2011-12-21T21:04:00.001+02:00

Plescăitul interzis!

2011-12-14T08:59:00.002+02:00

Câine fără noroc

2011-12-07T08:22:00.001+02:00

În zona Maior Coravu, aproape de Șos. Mihai Bravu am găsit acest afiș pe unul dintre stâlpii din zonă iar la scurt timp ne-a fost dat să întâlnim chiar patrupedul cu pricina, un suflet nenorocit, chinuit. Probabil a fost abandonat de către un așa zis iubitor de animale. Cea mai mare problemă a cățelului este faptul că acea haină ferfenițată îi roade pielea fiindui foarte strânsă pe corpul firav. Noi nu am reușit să ne apropiem de el pentru a-i desface acea legătură, nici măcar cu ajutorul câtorva persoane care treceau prin zonă la acel moment. Săracul animal este traumatizat psihic și credem că necesită ajutor specializat. De acea apelăm pe această cale la bunăvoința unor persoane sau a unei organizații care ar putea sa dea o mână specializată de ajutor.

Gemmmmm... de plăcere, încă din 2006!

2011-12-06T09:30:00.001+02:00

2 decembrie 2011, undeva în București, central...
cineva a gemmmmmut de plăcere.

“Aici hainele tale devin mai calduroase!”

2011-11-25T10:36:00.001+02:00

Am citit la Dollo despre o campanie de ajutorare a persoanelor homeless. Initiativa apartine Samusocial, care va invita sa donati hainele de care nu mai aveti nevoie. Hainele se colecteaza la curatatoriile TotalWash si Nufarul din Bucuresti si vor ajunge la persoanele ramase fara un acoperis deasupra capului, pentru care iarna reprezinta o amenintare foarte mare.

"Au nevoie de pulovere, geci, pantaloni, manusi, caciuli, fulare, sosete, incaltaminte groasa si alte lucruri pe care nu le mai folositi, insa care, pentru acesti oameni, inseamna inca un strat protector impotriva frigului ce va veni"

Gasiti toate informatiile necesare aici. Sa facem un gest frumos (si care nu ne costa nimic) inainte de Craciun!

Cainii comunitari

2011-11-24T10:19:00.000+02:00

Evitam sa discutam subiectul in general, pentru ca starneste reactii puternice si duce, aproape intotdeauna, la certuri aprinse impodobite cu insulte. Totusi imi asum riscul, pentru ca am o parere legata de subiect, pentru ca mi se pare ridicol ceea ce se intampla si pentru ca poate ca argumentele mele vor avea un pic de sens pentru macar cateva persoane din "cealalta tabara".

Din capul locului mentionez ca imi plac foarte mult cainii. Nu am unul acasa, pe de o parte pentru ca stiu ca nu mi-as putea asuma responsabilitatea asta asa cum trebuie, si pe de alta parte pentru ca sunt speriata dincolo de limita rationalului de haitele de pe langa bloc. Daca ar fi sa trebuiasca sa plimb un caine si sa sara pe el 'jde maidanezi, cum am vazut ca patesc deseori alti stapani, spre deosebire de ei care isi apara animalul, eu as fugi ca o pisicuta speriata. Da, desi am fost atacata de naiba mai stie cate ori si am reusit sa nu ma las muscata de vreun caine, cand aud maraituri si vad colti, corazonul o ia la galop si ma panichez. Ultima data, impotriva ratiunii si a experientei, picioarele mele au luat-o la fuga si am avut mare bafta ca nu s-au luat dupa mine.

Am locuit intr-un bloc inconjurat de aproximativ 40. Aproximez in minus, nu in plus, oricat de exagerata ar parea cifra. Cu siguranta ca mai sunt prin Bucuresti si alte zone asemanatoare. In timpul zilei sunt pasnici, insa noaptea cand sunt in superioritate numerica, sunt sefi. Urmaream de la geam persoanele care strabateau aleea pana la bulevard, si destul de des erau atacati. O fi normal sa existe pericolul sa fii atacat de 10-15 caini in mijlocul unui oras?

Sunt de acord cu argumentul ca nu este vina lor. Cine spune ca este? Dar la ce ajuta asta?

Cu ce sunt cainii mai speciali ca restul animalelor? Vanam ursi, lupi, vulpi, iepuri, naiba stie cate specii de pasari, uneori doar din placere. Punem otrava pentru soareci si sobolani (otrava din care se moare in niste chinuri groaznice). Folosim insecticide, strivim gandacii, paienjenii, viespile cu ce ne vine la indemana. Fierbem racii de vii. Folosim aparate care omoara tantarii inainte ca macar sa ajunga aproape de noi. Crestem porci, vaci, pasari special ca sa le omoram si sa le mancam. Folosim cobai pentru a experimenta vaccinuri, toxine, teorii psihologice si cine stie ce grozavii dureroase sau nu. Toate astea sunt social acceptate si toata lumea pare impacata. Pe langa toate astea, a eutanasia cainii fara stapan este oare o crima oribila?

Eutanasierea câinilor de parlamentari...

2011-11-23T08:19:00.001+02:00

Ca să nu fiu înţeles greşit, voi preciza din capul locului faptul că sunt de acord cu eutanasierea câinilor fără stăpân, deoarece avem la bloc peste 20 de maidanezi foarte simpatici - ziua, că noaptea nu putem să ajungem la intrarea în bloc decât cu taxiul sau maşina personală.
Nu am nimic de împărţit cu câinii şi în general cu animalele, îmi sunt simpatice toate, chiar şi insectele... mai puţin ţânţarii, desigur. Dar, arătaţi-mi un iubitor de ţânţari şi îl mănânc cu tot cu...fulgi! Cu toate astea nu este deloc înţelept să ne înconjurăm în mediul urban cu animale care nu-şi găsesc aici locul. Le-am încurajat să se înmulţească, le-am plâns de milă şi le-am dat de mâncare, le-am încropit adăposturi şi acum suntem nevoiţi să le tăiem gâtul pentru că în curând vor fi mai multe decât oamenii şi probabil ne vom face programul în funcţie de nevoile lor. O astfel de situaţie nu putea să apară decât în lipsa discernământului, şi cum acesta ar trebui să fie în bagajul parlamentarilor, adică a celor care iau decizii, acei oameni "aleşi" dintre noi tocmai pe baza faptului că sunt înţelepţi, eu propun ca şi aceştia să fie eutanasiaţi împreună cu patrupedele.

Intrarea Virginelor tocmai a fost penetrată

2011-11-20T15:55:00.000+02:00

Cosmote sucks

2011-11-11T15:12:00.000+02:00

De ceva vreme incoace achit anumite facturi la bancomat, ca mi-e infinit mai simplu, fara complicatii, lesne si usor. Una din acele facturi este cea la Cosmote. Luna asta am avut insa parte de o surpriza. Am achitat factura acu ţ zile, 7 mai precis. Azi primesc mesaj: "Pentru a beneficia in continuare de serviciile Cosmote si a nu figura in Preventel, va rugam sa achitati urgent suma restanta de XX,XX RON. " Zic, nu se poate, hai sa sun la ei sa clarificam treaba, ca doar stiam foarte bine ca am platit. Am sunat la numarul ala taxabil prin care pot sa intru direct in legatura cu un operator bla bla, pentru ca mi-e sila sa astept un miliard de ani cu telefonul la ureche cu melodia aia obsedanta intrerupta doar de "Va multumim ca ati apelat bla bla, apelul dvs este foarte important, o sa ne ocupam de dvs intr-un moment". Right.

Asadar, formez, insa - surpriza, abonamentul meu era deja suspendat si ca atare nu puteam apela. Cu spume maxime, astept pauza de masa si o tai catre cel mai apropiat Germanos. Acolo o domnisorica imi intinde suav un telefon de pe care apeleaza relatii cu clientii. Grozav, buna afacere am facut. Vorbesc cu o alta persoana, care apoi imi face legatura cu departamentul plati. "Va multumim ca ati apelat bla bla, apelul dvs este incredibil de important pentru noi, ne vom ocupa de dumneavoastra curand dar nu acum, va rugam asteptati".

Cu spume mai mari decat maxime, inchid telefonul ala si plec spre banca. Acolo primesc un cearceaf imens cu toate tranzactiile facute in ultimele X zile, unde figura si plata mea catre Cosmote. Bun. Inapoi la cosmote, aceeasi domnita suava imi scaneaza cearceaful si ma asigura ca se va rezolva in cel mai scurt timp.

Deocamdata abonamentul este fix la fel de suspendat ca si acum cateva ore.

La veverite

2011-11-08T09:13:00.002+02:00

Una dintre placerile pe care le savurez cat pot de des in ultima perioada este plimbarea prin Herastrau. Imi plac orele pranzului pentru ca este destul de pustiu si pot sa ma desfasor. Totusi, aceste dese plimbari m-au facut sa realizez un bizar obicei al oamenilor care se gasesc in parc la aceleasi ore ca si mine: dau ghinde la veverite. Nu zic, e dragut sa dai de mancare la niste animalute haioase. E si mai dragut sa le faci sa vina pana la tine (mie mi-a iesit si fara sa le mituiesc, sic!), insa n-ar fi si mai dragut daca le-ai da ceva la schimb? Ceva ce nu gasesc in parc, sau cel putin nu asa, din belsug, cum sunt ghindele. Pentru ca in cazul asta nu le dai nimic, doar le momesti cu ceva ce au de fapt la discretie, pentru placerea de a vedea mica rozatoare la cativa cm de tine. Eu imi inchipui dezamagirea veveritei cand vede pentru ce s-a aventurat la distanta asa mica de fiinta aia imensa si periculoasa. "Glumesti? O ghinda? Pentru asta mi-am riscat eu viata? Ete colo ce de ghinde am, mersi, nu puteai veni si tu cu o nuca? " :-)

Creştinarea traumatizantă

2011-10-31T14:05:00.000+02:00

Ruşine bisericii şi preoţilor barbari! Botezul e o convenţie, băi preanefericiţilor! Puţină apă pe creştetul copilului este mai mult decât suficientă, nu trebuie să se "boteze" şi plămânii copilului cu apă. Mă mir că nu le dau micuţilor să bea nişte apă sfinţită sau vin! Şi, ca o opinie personală, botezul ar trebui să intervină la o vârstă ceva mai înaintată, atunci când eşti conştient de tine şi de apartenenţa religioasă, dacă aceasta exista.

http://www.gandul.info/news/video-experienta-traumatizanta-la-un-botez-bebelus-in-soc-apneic-dupa-ce-este-scufundat-in-cristelnita-8901848#commentarii

Meniul vesel

2011-10-20T08:41:00.000+03:00

Ţuică de Piteşti bălaie,
Ce te mângâie la… limbă
Dispoziţia îţi schimbă
Branză bună de Trapista
Scoasă chiar acum din… ladă
Cine vrea, poate să vadă!
Şuncă albă ca şi-o coală,
Cum mănânci, cum ţi se… pare
C-ai poftă de mâncare!
Mici făcuţi cu ardei iute
Când mănânci îţi vine-a… spune,
Doamne, ce bucate bune!
Fripturică de boboci
Cu garnitură de… varză
La stomac să nu te ardă!
Mere, pere, cozonaci
Să mănânci până te… culci
De atâtea fructe dulci!
Tort cu nucă cât căciula
Care scoală-n sus şi… masa
Dacă nu întreaga casă!
Cui meniul n-a plăcut,
Apăi, mama lui să-i… facă
Alt meniu care să-i placă!

Poezie populară! :)

După ce făcură o tură / le veni un chef de... peşte

2011-10-19T13:06:00.002+03:00

"Două fete şi-una slută
Au plecat ca să se... plimbe
Aerul să şi-l mai schimbe
Fraierul să şi-l mai schimbe
După ce făcură o tură
Le veni un chef de... peşte
Cum le place la neveste
Fata mamii cea fudulă
Care stă în cap de... masă
Care stă în cap de masă
Şi mâncă mâncare-aleasă
Îi dădui cu ardei iute
Când mănânci îţi vine-a... spune
Ah, ce mai bucate bune
Sărmăluţe cu mercur
Când mănânci să dai din... coate
Când mănânci să dai din coate
De atâta bunătate
Mândro, dacă eşti sătulă
Şi de mine, şi de... casă
Ia-ţi bagajul şi mă lasă!"

Poezie populară! :)

Si cartea merge mai departe la....

2011-10-10T09:18:00.000+03:00

Laiurita! Cu scuzele de rigoare pentru ca am tinut-o atat de mult timp, insa a fost o perioada aglomerata. Licurici a intrat ieri in posesia cartii, si pe aceasta cale ii urez din nou lectura placuta.

Anti-contrabanda cu ţigări

2011-10-06T16:01:00.003+03:00

Culmea rezilierii contractului la cablu tv

2011-10-05T07:54:00.005+03:00

Ştiţi care este culmea rezilierii contractului la cablu tv?
Să constaţi că ai uitat acasă CABLUL de alimentare al reciver-ului când te prezinţi la ERDES (aşa scria pe plicul unei bătrânici care îşi aştepta cuminte rândul la coadă) şi soliciţi rezilierea contractului de cablu tv. Asta după vreo şaizeci de minute de aşteptare şi plata în avans pe luna octombrie a unui serviciu de care nu voi beneficia, deoarece suntem d'abia în data de 4 a lunii în cauza...
Astăzi mă întorc pe câmpul de bătălie şi rezolv situaţia. Deh, aşa se întâmplă când plăteşti ca boul un serviciu pe care nu-l utilizezi decât din an în paşte şi îl păstrezi acolo doar aşa, să fie, că poate ţi-o trebui vreodată.
Uitasem cablul de alimentare în priză... :P

Obsesia cu televizorul

2011-09-20T13:04:00.000+03:00

Nu mă prind. Nu ma prind de ce toată lumea este înebunită să se uite la TV. Nu mă refer la pensionari, că la ei se înţelege. Nu mă refer la cei în convalescenţă după o boală şi care abia ridică un pahar cu apă. Mă refer la ăştia mai tineri, de vârsta mea, sau cei de vârsta maică-mii, cu o viaţă încă activă, oameni care au în jurul lor alţi oameni şi ar avea ce face cu timpul liber. Ce e de văzut? Seriale iau de pe net (fără pauze comerciale şi câte episoade vreau eu într-o repriză), documentare sau filme la fel. Talk-show-urile sunt un gen de certuri publice care îţi ridică pulsul şi ai vrea să iei pe careva de guler, dar n-ai cum prin ecran. Emisiunile de divertisment te distrează într-un singur mod: hahahaha, băh ce prost e ăla!
Ştirile? Să fim serioşi! O babă a fost violată (lumea e perversă), s-a inundat un sat şi 3 oameni au murit luaţi de viitură (aoleu, nici acasă nu mai suntem în siguranţă?), unu' fără calificări speciale ne anunţă că o să fie un cutremur devastator (să nu ne mai odihnim nici noaptea de spaimă), iar la loto a câştigat, fireşte, altcineva (care oricum o să facă o investiţie stupidă şi o să irosească banii, după ce mai întâi o să stea o săptămână în casă cu o paranoia galopantă, cu făcăleţul după uşă aşteptând hoţii).

Cum se mai dă un receiver gratis, cum anunţă unii câteva programe în plus, se bulucesc toţi la ghişeu ca să se poată uita două minute pe spice tv în pauza publicitară când soţia s-a dus să verifice dacă doarme copilul.
Mai mult, în multe case vâd cate un televizor în fiecare cameră şi încă unul în bucătărie. Ba, am văzut şi în baie. Chiar atât de mare să fie obsesia de a afla care mai e treaba cu divorţul Columbenilor? Atât de important este să ştim la fiecare pas dacă s-a măritat sau nu Andreea Bălan, şi cum mai arată Luciu însărcinată?

Ce mai citim?

2011-09-19T18:49:00.000+03:00

Voi ce mai cititi? Eu m-am apucat azi de Zilele regelui a lui Filip Florian, carte care va da un tur al blogosferei (si probabil al tarii), din mana in mana, vreme de un an. Proprietarul de drept al cartii este Escu si fiecare persoana care va intra in posesia cartii va trebui sa respecte cele cateva reguli (de bun simt, zic eu) pe care le puteti citi aici, si sa aiba un blog. Asadar, cine vrea sa citeasca Zilele regelui, dupa ce o voi termina eu? Aveti la dispozitie cam o saptamana, intrucat lipsa de timp incetineste considerabil viteza mea de citit.

Si, poate repetam schema la randul nostru si cu alte carti care ne-au placut, si care merita sa fie citite de cat mai multe persoane. Stay tooned, am si eu cate ceva prin biblioteca :D

Avaria

2011-09-09T12:51:00.004+03:00

Aş vrea să încep prin a mă plânge de faptul că avariile sunt folosite atât de mult pentru a lăsa maşina 2 minute cât îşi ia unul sau altul ţigări sau prezervative, încât dacă ai cu adevărat o avarie şi tragi pe dreapta, şoferii te claxonează şi înjură crezând că ai oprit de fiţă.

Era vineri după-amiaza, şi am pornit cu portbagajul burduşit bine pentru un pic de turism de weekend la rude. Eram pe la jumătea drumului când a început tot necazul, într-un final fiind nevoiţi să înghesuim maşina cât mai în afara carosabilului şi să o oprim. Claxoanele au curs gârlă, însă de sub capotă ieşea fum aşa că pentru moment nici nu mă gândeam să o mai mişc din loc. Dupa 5 minute de reflectat ("ce să fac? să mai pornesc motorul? dacă se întâmplă ceva rău? nu, eu nu mai pornesc motorul… zici măcar s-o duc în parcare?") m-am încumetat şi am mutat maşina 3 metri mai hacana, unde nu mai incomoda pe nimeni, dar cu emoţiile în gât mai ales faţă de maşinile de pe contrasens, căci a trebuit să traversez şoseaua iar maşina s-a mişcat în mega-reluare. Am răsuflat uşuraţi la finalul operaţiunii, ca apoi să continuăm să ne îngrijorăm că poate am rămas în drum, la 50 km atât de Bucureşti cât şi de oraşul destinaţie, cu un portbagaj plin şi fără bani. De sub capotă ieşea abur şi fum, nici unul din noi nu se pricepe la mecanică, situaţia era roz. După ce ne-am agitat un pic am găsit o persoană care se pricepea cât de cât, am primit indicaţii (maşina este veche şi are pierderi atât de ulei cât şi de lichid de răcire, am reuşit performanţa de a rămâne fără ambele), am aflat că tre’ să se răcească motorul înainte de a putea interveni, aşa că ne-am pus pe aşteptat. Din fericire pentru mine, nu mâncasem pacheţelul pentru serviciu, şi îl aveam la mine. Aşa am ajuns eu ca într-o vineri seară să mănânc în maşină pe marginea drumului, cu ajutorul unui cuţit de plastic, căci furculiţă nu aveam, o salată de ton nu grozavă, dar care în acel moment era însăşi definiţia raiului.
Mai departe lucrurile s-au simplificat mult datorită unui cuplu care ne-a ajutat cu transportul pana la cea mai apropiată benzinărie ("decât" 6 km erau de mers) şi înapoi, pentru a cumpăra ulei, pe care dealtfel s-a dus toată rezerva de bani pe care o mai aveam. Momentul adevărului a venit, am pus ulei, am completat apă, bagă cheia în contact, fă-ţi cruce şi...... a pornit! În câteva minute eram pe drum, stresul acumulat în cele două ore de când oprisem se risipise, însă cred că abia atunci am realizat cât de tare mă speriasem. O senzaţie de uşoară sufocare m-a prins din urmă în timp ce conduceam nu foarte repede pe semiîntuneric, ca să-mi aducă aminte să fiu mult mai atentă la motorul ăla bătrân înainte să mai ies din oraş cu Limusette.

Dragi şoferi, uneori maşinile trase pe dreapta şi cu avariile pornite au realmente o avarie, nu întotdeauna şoferul a lăsat-o acolo ca să-şi ia pepeni!

Iar, bă!?!..

2011-09-08T14:31:00.000+03:00

Cronica unei alte calificări ratate. Încă una...
"Mai avem nevoie şi de iarbă!"
Meci decisiv cu francezii. Stadion nou-nouţ, proaspăt "aproape în totalitate" vopsit. Gazon fraged, bun de brăzdat. Peste 55 mii de (fraieri) plătitori de bilete. Pe bilete scrie că jucăm (încă) cu Argentina. Poate în visele lui Mircea Sandu. Câţiva şmecheri halesc icre negre pentru nopţi albe şi fac risipă de şampanie scumpă la oficială. Oficial, totul e în regulă. Gazonul rezistă! Câţiva pereţi par nefinisaţi. Nu conteză, nu sunt decisivi prin prisma rezultatului. Să nu ne pierdem în detalii insignifiante. Sepp "Blat" Ter taie cu mare sictir încă o panglică şi dă startul la înfulecat pateu de gâscă şi îngurgitarea de băuturi fine pentru mârlani. Gazonul rezistă! Marcel Pavel remixează versurile imnului naţional în timp ce o individă face play-back la greu pe propriile melodii. Un fel de autoplagiere. Spectatorii încă nu fac pay-back, show-ul continuă. Gazonul rezistă! Tribunele freamătă...a gem de caise. Săpunaru alunecă pe o dâră imaginară de şampon şi se rupe încă de la încălzire. Gazonul cedează! Francezilor li se rupe de noi dar sunt foarte îngrijoraţi de gazon. Aroganţă specific mediteraneană, deh! Fără ulei...de măsline. Lui Pitzy îi cade din buzunarul pantalonilor "oficiali" de trening un fişic de jetoane de cazino'. Aproape instantaneu apar Mutu şi Tameş, amăndoi cu căte o sticlă de tărie în mână şi îl ajută pe selecţioner să selecţioneze atent jetoanele. Amândoi sunt în genunchi la picioarele acestuia şi cotrobăie cu înfrigurare printre brazde în căutarea jetoanelor buclucaşe, implorăndu-l pe antrenor să-i lase şi pe ei să se joace cu nervii spectatorilor. Intransigent, selecţionerul îi refuză flegmatic cu o mişcare fermă din breton. Tribunele exultă, gazonul cedează în continuare. Până la pauză se transformă într-un adevărat câmp de bătălie plin de tranşee, muşuroaie de cărtiţe şi moviliţe de popândăi. Din tribună se aude o voce izolată care şopteşte cu timiditate: "Mai bine mergeam la Zoo...". Brusc, din craterele formate apar mii de cărtiţe care agită cu mândrie naţionalistă steguleţe, bannere si fulare în ciuda (fraierilor) plătitori de bilete care "na avut si noi voe să sparge o sămănţâ, o alună, firar a dracu de vieaţă cu cine vo mai da baniii de alocaţie a lu ăla micu pă bilete, mancamiaţi!!!"
Într-un final meciul se termină indecis, nul...de la sine, deoarece arbitrul şi-a pierdut fluierul printre brazde.
S-a mai pierdut o calificare. Încă una. Acolo, în iarbă. Iar, bă!?!..

Creditul vesel pentru radio-ascultătorii trişti

2011-08-25T13:29:00.000+03:00

Mai nou, am auzit la un post privat de radio (nu spun care, unul cu greutate!) un spot audio care promovează cu seninătate şi bună dispoziţie reclama la credite bancare. Ce criză financiară?!... Se prăbuşesc bursele pe mapamond?!... N-aveţi lichidităţi? Nu-i nimic, fraierilor, au băncile bani pentru toate iluziile noastre "materiale" de toate zilele. Foarte interesant este următorul aspect: postul respectiv de radio are pretenţia că eliberează radioul, frecvenţele, minţile ascultătorilor şamd. Mda... Probabil stau şi ei prost cu banii în perioada asta. Le recomand cu zâmbetul pe buze un credit. Poate căştigă o vacanţă la Polul Sud şi un bax de îngheţată pe băţ ca să aibă ce suge la rece.

Si inca o data despre fumat

2011-08-23T15:39:00.002+03:00

Dupa ce am primit un comentariu la subiectul legat de fumat, m-am decis sa raspund printr-un articol pentru ca nu imi pot incheia ideea in doua randuri.

In lipsa dependentei de nicotina, fumatul nu ar mai fi nicio placere, niciun rasfat. Cat am fumat imi era imposibil sa imi inchipui viata si bucuria, relaxarea, concediile, cititul unei carti, momentele stresante sau concentratul asupra unei probleme, fara tigara alaturi. Obiceiul asta s-a insinuat in fiecare aspect din viata mea, iar perspectiva de a inceta sa mai fumez nu imi suradea deloc. Mi-am dorit sa ma las, insa credeam ca va fi un efort permanent. Nu o zi, doua, trei, nu o luna, nu un an, ci vesnic. Vesnic urma sa traiesc tanjind la o tigara si invidiindu-i pe cei care fumeaza. Acum, dupa aproape 3 ani de cand nu mai fumez (dar si dupa primele cateva luni), percep mirosul si gustul unei tigari in mod complet diferit si nu mica mi-a fost surprinderea sa aflu ca imi intoarce efectiv stomacul pe dos.

“Si apoi, ce ar fi viata fara o tigara, o cafea sau un pahar de sampanie? Chiar sa nu ne rasfatam deloc?”

Sunt de acord cu sampania, personal as prefera Bailey’s, insa placerea fumatului nu e altceva decat placerea drogatului care isi primeste doza, este usurarea pe care o simti cand reusesti sa eviti o lovitura iminenta, nu este placere autentica ci doar sfarsitul unei senzatii neplacute – sevrajul. Nu fumezi ca sa te simti bine, ci ca sa te simti “normal”.

“Indiferent de lucrurile la care renunti sau nu, tot ”acolo” ajungem.”

Asa este, de ce sa nu alegi sa poti manca in absolut orice restaurant si sa te doara in derriere daca e sau nu permis acolo fumatul? De ce sa nu alegi sa poti petrece oricat timp intr-un spatiu cu fumatul interzis, fara a simti disconfort? De ce sa nu alegi sa poti calatori cu avionul facand curse oricat de lungi? De ce sa nu alegi sa nu te afecteze cu nimic schimbarile legislative legate de unde ai si unde nu ai voie sa produci fum? Si sa ti se rupa de avertismentele macabre de pe pachete. Este mult mai putin stresanta viata atunci cand nu fumezi.

Ţigara virtuală de după...aia electronică!

2011-08-18T13:56:00.002+03:00

Ţigara electronică este doar o altă mare iluzie printre iluziile acestei lumi. Nu rezolva deloc problema fumatului, doar îţi dă impresia că fumând electronic eşti mai puţin sau deloc afectat. În plus: dă bine, eşti pe trend, la modă. Viitorul se vede cam afumat... următoarea găselniţă va fi cu siguranţă ţigareta virtuală pe bază de autosugestie, cel mai probabil. După care, nu se ştie... Orice e posibil. Vom "trăi" cu toţii "bine" şi vom pufăi, bea, munci, trage în venă sau face sex într-o lume virtuală, desigur. Senzaţia mea este că suntem cumva izolaţi, mânaţi în turmă într-o anumită direcţie, cu o anumită intenţie: aceea de a nu mai respira cu plămânii noştri, de a nu mai vedea cu ochii noştri...

Catedrala mânuirii neamului

2011-08-11T18:07:00.000+03:00

Biserica (Nu prea) Ortodoxă Română îşi trage catedrală, frate!
Oricum, filiale au destule, au împânzit toate cartierele, toate cotloanele mai mult sau mai puţin umbrite ale capitalei. Asta nu este însă de ajuns. Se câştigă bine din afacerea asta cu tămâie, lumânări, colivă şi icoane într-o perioadă nefericită din punct de vedere economic şi asta naşte un semn mare de întrebare cu coada mai îmbârligată decât a unui tartor din iad: cine dracu' conduce biserica?!... Dumnezeu???...sau???...
Toată lumea ştie că preoţii câştigă al dracu' de bine, poate cu excepţia câtorva pustnici de prin satele încă neelectrificate ale patriei noastre, unde n-ai pe cine altcineva să îngropi, poate doar propria plictiseală...ori din asta nu iese caşcaval, se-nţelege!
Suntem mulţi, proşti şi săraci...uşor de condiţionat, o masă compactă uşor de manevrat, convertiţi la ortodoxism încă din faşă, adică într-o stare de inconştienţă...pentru că aşa e tradiţia, aşa se face şi nu trebuie să ne punem prea multe întrebări pentru că s-ar putea ca răspunsul să îţi cadă cam greu peste degete.
Vom avea o catedrală a "mânuirii" neamului pe măsura prostimii noastre...

Pornografie vs obscenitate

2011-08-11T16:34:00.000+03:00

Este foarte greu de pus o graniţă între pornografie şi obscenitate, exceptând cazurile extreme. Regula e valabilă în general, desigur. Întotdeauna m-am întrebat de ce scenele de dragoste din filmele aşa-zis serioase, nu conţin imagini concrete despre actul în sine. Scenele în cauză sunt fie cenzurate, fie scurtate, fie sugerate. În schimb, avem pornografie pură, brută (chiar brutală) şi fără vreo urmă de originalitate, iar în cea mai mare parte sfidează chiar legile gravitaţiei! Din câte ştiu eu există sau au existat regizori care de-a lungul timpului au reuşit pe alocuri să combine în filmele lor bazate pe scenarii serioase, elemente pornografice, fără a fi vulgari. Adevărul e undeva la mijloc.. Pornografia nu s-a născut odată cu internetul, ci îşi are originile undeva pe pereţii unor caverne în epoca de piatră, aşa că cei care "luptă" împotriva ei nu au cum să o şteargă de pe faţa pământului, poate doar să o prolifereze. Legiferarea acesteia ar trebui să urmărească doar restricţionarea accesului în funcţie de vârsta subiecţilor interesaţi.

Atenţie, turişti estivali, se blochează roţile!

2011-08-09T12:09:00.003+03:00

Traficul până în Constanţa ar fi fost imposibil, dacă nu am fi făcut un ocol de vreo 60 de kilometri. S-a ieşit bară la bară de pe autostradă, şi io am zis că nu merg aşa orice ar fi, atâtea zeci de km, oricât de bucureşteancă aş fi. Căldură mare, mon cher! Şi populatie migratoare pe măsura.. Ca să intrăm în Eforie Nord, tot la coadă am stat, apoi o vreme ne-am târât în viteza a doua în urma unuia care intenţiona să tragă pe dreapta dar nu era prea hotărât. N-aş fi crezut că o să spun asta, însă este posibil ca într-adevăr să se circule mult mai enervant pe Litoral decât în Bucureşti. Numa’ bine ce-am lăsat maşina parcată pe o străduţă şi am plecat în căutarea hotelului, că ne-am pomenit cu un bileţel lăsat prins în oglinda retrovizoare, ce grăia cam aşa:

"AVERTISMENT!!!

S.C. EFORIE ESTIVAL N-S S.R.L. vă înştiinţează să achitaţi taxa de parcare conform H.C.L. bla, bla etc. În cazul refuzului vi se vor bloca roţile!

Contactaţi agentul de parcare din zona maşinii Dvs.

Mulţumim pentru înţelegere."

Am căutat din priviri locul în care scria că aia-i parcare cu plată, unde-i ghişeul, unde-i agentul de parcare, unde-i notat un tarif, ceva. Cu greu, într-un final am descoperit semnul de parcare cu plată, cocoţat la o înălţime apreciabilă, discret agăţat într-un copac, unde era imposibil de văzut din maşină. Restul, ciuciu! Pe bileţel mai era trecut şi un număr de telefon, mâzgălit cu pixul şi m-a apucat râsul la gândul că cineva crede într-adevăr că o să aştept din timpul meu, în vacanţa mea, să vină nush ce agent al parcării tocmai din cealaltă juma’ de Eforie ca să îi dau bani.

Toată staţiunea euforică, plus sora ei mai sudică, sunt ticsite cu astfel de semne puse pe stâlpi şi prin copaci, având una peste alta un aspect de improvizat, la fel ca şi restul lucrurilor care se pot afla despre firma asta. Maşina cu care se plimbă ei agale lăsând bileţele şi ridicând comisioane este una înmatriculată în Bulgaria, iar din informaţiile de pe net, în 2009 firma avea 7 angajaţi. Cu recesiunea, acu or mai avea vreo 2, unul pentru nord, unul pentru sud...

Locuri în care să poţi parca fără să plăteşti există numai pe străduţele extra-super lăturalnice, şmecherii cu aparat de taxat la purtător au acaparat efectiv toate locurile cu potenţial de parcare.

Deşi urlă mass-media că ar fi băgat ăştia criza în ţară, pe litoral nu se simte asta. Preţurile au rămas sus iar jecmăneala e mai pe faţă ca niciodată.

Singura criză care ne deranjează este cea a bunului simţ!

Autori: Alexandra Ene & Lucian Iorgulescu

ENErveL

2011-08-02T19:03:00.000+03:00

M-am asezat la coada, sa achit factura la Enel.

- Dumneavoastra ce doriti ?
- Sa achit o factura de lumina.
- Pai nu la noi, ci la Enel, doua blocuri mai incolo

Nu, nu eram la Enel, intrucat acolo coada era imensa iar pauza mea de masa este limitata. Dealtfel cine se gandea ca fix in miezul zilei cand cetateanul de rand e la serviciu, o sa iasa tot poporul sa-si achite facturile sau sa se certe la adapostul aerului conditionat.
Asadar ma apucase groaza la gandul ca va trebui sa ma intorc acolo unde nu vrusesem initial sa stau.

- Dar la dumneavoastra nu se pot achita facturi de la Enel ? o intreb plina de speranta pe doamna de la posta.
- Nu.
- Pai cum, ca am mai achitat aici.
- Sa nu fie restanta.

Bine ca am insistat, ca m-ar fi lasat sa plec fara sa imi spuna ca da, factura mea putea fi platita acolo.

- Nu este restanta. Uitati factura.
- Ok, reveniti in 10 minute ca acum e schimbul de tura.

Am ramas acolo batand darabana nervoasa, nu pentru ca era schimbul de tura si trebuia sa astept, ci pentru ca alte dati cand nu am insistat, astfel de functionare m-au trimis aiurea pe coclauri.

Băncile româneşti, adevăratele magazine de vise

2011-08-01T23:44:00.001+03:00

Guvernul a închis magazinele de vise...hmmm...
Foarte bine!
Le-au scăpat câteva, probabil. Se numesc bănci, sunt cel puţin 10 pe o rază de 3 Km, la concurenţă cu farmaciile si covrigăriile. Şi fac profit pe cârca fraierilor visători la consumabile. Te finanţează atunci când visezi ca prostul, de la laptopul de jucărie pentru copilul tău, pe care nu ţi-l permiţi din umilul tău salar', pînă la apartamentul standard de 2 camere pe care îl va achita cel mai probabil nepotul copilului tău...peste vreo 250 de ani.
Acum înţelegeţi de ce Ştefan cel Mare ne-a lăsat nouă drept moştenire, ceea ce se chema Ţara Moldovei în vremurile lui: pur şi simplu nu şi-o permitea, birul plătit la turci fiind destul de mare. Plătea şi el dobânda, deh!

The coffee machine from hell

2011-07-30T15:16:00.001+03:00

Cum am ajuns eu in aceasta dimineata la serviciu, vesela si infloritoare, mi-am zis sa beau o cafeluta. Totul era minunat si universul zambea gales la mine, cand nemernicia de expresor imi spune: empty trays ca altfel nu bei cafea. Bine bre, zic, si scot tavitele si le golesc. Insa aparatul insista, asa ca am clatit cu apa tavile, le-am uscat cu un servetel si le-am asezat la locul lor, convinsa ca dupa atata rasfat, voi primi cafea. Canci. Empty trays. Semi-pseudo-calculatorista ce-mi sunt, ma gandesc sa-i dau un restart, asa ca opresc aparatul, il scot din priza, astept un minut si il repornesc. Empty trays. Ii ard un pumn. Empty trays. Ii mai ard unul, mai cu ciuda, si de data asta il conving si eroarea dispare. Buuuun, cana la locul ei, cafeaua in aparat, pe locuri, fiti gata, start. Please decalcify. Ei drace! Decalcify mai incolo, acu cafea! Ok, si se apuca aparatul sa fornaie si sa zornaie si sa scoata sunete care mai de care mai nereproductibile in scris, si stau, si stau, si aparatul vibreaza si brrrr-ie, ai fi zis ca vrea sa demareze acu si sa dispara in zarile albastre, dar cafea canci.

Atunci mi-am luat cana si am plecat la filtrul clasic, a carui cafea nu e la fel de grozava dar macar este disponibila.

D'ale traficului

2011-07-30T15:15:00.001+03:00

Am plecat oarecum in tromba azi de la serviciu. In ciuda faptului ca scapasem mai devreme si deci nu ma grabeam nicaieri, desi ar fi trebuit sa fiu relaxata si sa ma doara la bascheti de orice aglomeratie, eu am accelerat cu simt de raspundere si am pornit pe drumul cel mai ocolitor de aglomeratie, anume pe stradute.

Bafta mea s-a terminat acolo unde, pe o straduta ingusta dar in mod injust cu dublu sens, un Logan MCV parcat in spic in ciuda restului masinilor parcate paralel, isi scotea fundul cel lung mult catre axul drumului. Sigur, nu e chiar mare scofala, doar nu conduc in Bucuresti de ieri. Am facut o masuratoare rapida in minte si am conchis ca am loc sa trec, chiar daca mai la limita. Cum ma apropiam eu, precauta insa decisa, vad cum Loganul in ciuda oricarei logici incepe sa iasa in strada. Locul era ingust, cu certitudine nu am fi putut trece unul pe langa celalalt, insa doamna care manuia volanul adversar tinea sa-si masoare puterile. Imi face semn sa dau cu spatele ignorand coloana de masini care se formase in spatele meu, iar eu ii fac semn sa se bage la loc de unde a iesit (in mai mult decat un singur sens, fie vorba intre noi). Incerc sa-i explic prin semne ca n-am unde sa ma duc dar ea o tine pe-a ei. Intr-un final claxoanele si injuraturile din coloana isi fac efectul si doamna Logan baga in marsarier si merge asa prudenta pana ce reuseste sa iasa intr-o straduta laterala, pe sens interzis. Mai departe nu stiu ce s-a intamplat, caci odata ce am reusit sa depasesc masina problemă si am vazut din nou drum liber in fata mea, n-am vrut decat sa ies cat mai repede de acolo si sa imi reiau graba cu care plecasem.

Dar cred ca azi am avut o demonstratie live a motivului pentru care uneori circulatia se blocheaza fara sens.

Noutati

2011-07-30T15:14:00.001+03:00

“Primăria a reabilitat cimitirul ortodox din localitate, dar nu a mai avut fonduri şi pentru cel musulman. Aşa că cimitirul mozaic a fost reparat prin contribuţia unor familii horahane de etnie musulmană.”

I don’t think so. Nu, nu, in nici un caz nu cred ca un cimitir mozaic (evreiesc, domnilor stiristi! ) a fost reparat de catre musulmani. Si cand te gandesti ca citatul este dintr-un ziar care isi spune “Adevarul”.

Se imprumuta atatia termeni englezesti, ar trebui imprumutat si termenul pentru stiri: news. Sunt atat de priceputi domnii de la noutati incat lucrurile scrise sunt noutati chiar si pentru cei implicati direct.

Metroul nostru cel de toate zilele

2011-07-30T15:10:00.000+03:00

Ieri in metrou eram obosita si nu doream decat sa stau jos si sa las statiile sa curga. Dupa un sir lung de ” fir-ar, s-a ocupat locul unde vroiam sa ma asez” am reusit intr-un final sa ocup un loc liber exact atunci cand metroul s-a aglomerat brusc, si am spus in sinea mea: aleluia! Exact in fata mea a rasarit o fetita de vreo 4 anisori, frumusica, genul ala de copil cu un cap mult disproportionat fata de trupusorul mic si firav, dandu-i un aspect ireal, ca de papusa. A zambit la mine, insa tatal mi-a rapit bucuria trimitandu-mi privirea de “ridica-te si las-o pe ea sa stea jos”. I-am raspuns cu privirea de “ia-ti gandul” si mi-am luat la randul meu gandul, caci metroul statea deja de doua minute in statie si nu intelegeam de ce nu plecam odata. In stanga mea o voce a intrebat daca mai stam mult, alta i-a raspuns de undeva din dreapta ca deja s-a aglomerat prea tare si ar fi cazul sa porneasca. Prin difuzoare o a treia voce a afirmat spre disperarea tuturor ca “metroul stationeaza doua minute”, iar prima voce a tunat furioasa un “fir-ai al dreacu!” urmat de alte comentarii la fel de prietenoase ale altor calatori. Am fost foarte bucuroasa sa cobor din metrou atunci cand am ajuns la destinatie, avand acum o mai mare pretuire fata de aerul respirabil pe care il consider in general un dat. Si cu o si mai mare placere de a merge pe jos …

Stiri

2011-07-30T15:08:00.001+03:00

Nu sunt un fan al stirilor, insa cu atat de mult timp liber si nicio carte interesanta de citit am inceput sa rasfoiesc ziarele online – mai ales ca primesc zilnic newslettere de la mai multe ziare. Intre altele am ajuns la concluzia ca oamenii astia sunt experti la ceva, si anume la a pune titluri. M-am pomenit de multe ori in ultima perioada citind lucruri care nu ma interesau deloc, de exemplu despre divortul columbenilor, datorita unui titlu bine ales si care mi-a starnit curiozitatea.

Pe de alta parte, de multe ori cunostintele de gramatica ale jurnalistilor cam lasa de dorit, si din cand in cand mai gasim cate o fraza alcatuita pur si simplu haios.

« Guvernul nipon a anuntat miercuri, pe de alta parte, ca radioactivitatea care exista in apa de la robinete o face improprie pentru consumul bebelusilor » – asadar nu consumati bebelusi, ca apa este radioactiva.

Transportul in comun

2011-07-30T15:05:00.001+03:00

Transportul in comun se dovedeste a fi o nesfarsita sursa de inspiratie, nervi, amuzament si multe alte chestii la pachet. Daca ieri am intalnit un cuplu de indragostiti ce isi aratau intr-un mod atat de bland sentimentele (sper ca se simte ironia), azi am intalnit ceva ce m-a facut pret de cateva minute sa imi fiarba sangele. Desigur, nu sunt eu genul sa ma bag in discutiile altora, asa ca m-am limitat la a ridica din sprancene si a-mi arunca priviri cu subinteles cu o alta participanta la inghesuiala din tramvai, spectatoare calma si ea.

Conflictul a pornit de la faptul ca o tanara (probabil studenta, asa am aproximat eu grosier varsta ei) si cu o doamna la vreo 60 ani care vociferase fara oprire de cand m-am suit eu in tramvai, au avut intentia de a se afla in acelasi loc, in acelasi timp. Si intrucat legile fizicii nu permit acest lucru, cea din urma s-a cam suparat. Nu foarte tare, doar cat sa blagosloveasca vreo doua minute in sir, suficient timp ca studenta sa se enerveze si ea si sa inceapa sa riposteze. De aici a fost un singur pas pana la “Bai pustoaico, daca ai fi educata ai tacea dracu din gura si ai asculta acum, nesimtito, ia vezi ca pe bulevard acolo unde iti e locul nu se ajunge cu tramvaiul asta, hai taci acolo, vezi ca poate iti ard acum una ca sunt mult mai mare ca tine… de asta ajungeti toate pe centura ca sunteti fara pic de educatie!”. Pustoaica nu s-a lasat nici ea mai prejos si a inceput sa ii vorbeasca la per tu, ceea ce a adus un nou val de jigniri din partea doamnei “respectabile”. Intr-o lume ideala, in acel moment ar fi devenit legal ca cineva sa ii puna un calus in gura stimabilei si sa o dea jos la prima.

Varsta e in zadar la anumite persoane.Cum sa astepti respect cand esti pus pe cearta si se simte ca abia astepti sa te calce careva pe varful cozii ca sa ai de ce sa sari?

Amor cotidian

2011-07-30T14:59:00.003+03:00

Metrou. Dis de dimineata, ora de varf. Toata lumea are moaca de “e mult prea devreme”, moaca aia somnoroasa de om inca netrezit, insa care merge din inertie pe drumul pe care il stie pe din afara. Cativa citesc ziare, insa majoritatea pur si simplu privesc in gol asteptand sa treaca statiile.

Alaturi de mine, un el si-o ea. Stau la distanta atat de mare unul de celalalt incat am fost foarte surprinsa cand si-au vorbit. Nu crezusem ca erau impreuna, insa modelul identic al verighetelor m-a convins ulterior ca sunt chiar consorti.

- Vezi ca azi nu vin acasa decat tarziu.

- Bine (insotit de un gest din umeri care-mi aducea a “si ce-mi spui mie”)

Din nou tacere vreme de doua statii si aceeasi distanta care ar fi pacalit pe oricine ca cei doi sunt complet straini. Apoi, dupa o privire piezisa ea s-a pozitionat pentru coborare si i-a mai aruncat, in loc de “la revedere”:

- Si ce stai asa batos si drept de zici ca ti-a intrat un bat in cur!

- Ei, lasa-ma dreacu…

Despre trafic

2011-07-30T14:56:00.001+03:00

Toata lumea stie ca in Bucuresti in orele de varf poti sta la acelasi semafor de naiba-mai-numara-cate-ori. E un fapt, e deja ceva intrat in cotidian, o banalitate. Este motivul principal pentru care majoritatea dintre noi lasam masinile acasa si mergem spre serviciu cu transportul in comun, sau daca suntem suficient de norocosi sa lucram aproape, cu pejosul.

Insa in ultimele 3 luni, in care am invatat atat de multe despre viata de pieton, am descoperit un aspect complet neasteptat: si ca pieton poti sta la acelasi semafor de mai multe ori! Da, da. Acolo unde se intalnesc mai multe tramvaie, trolee si mai e si vreo statie importanta de metrou, traficul intre ele este atat de mare incat verdele de la semafor se termina inainte sa traverseze toata lumea. La fel, poti sta la metrou la Victoriei vreme de doua metrouri si sa nu poti ajunge pana la ele din cauza fluxului de oameni care coboara si urca acolo. E enervant in trafic sa mergi bara la bara? Si pe jos se poate intampla. Ritmul meu de mers este unul destul de alert, insa de cate ori in ultima vreme nu am mers in pasul piticului, pentru ca n-aveam pe unde sa ocolesc multimea!

In consecinta, cuvintele “stau in trafic” si-au marit semnificatia, nu mai e vorba doar de clasicul stat degeaba cu volanul in mana si injurat in barba. Poate insemna si inghesuiala ca de sardele … in mijlocul strazii.

Cand stii ca ai facut blatul prea mult pe RATB?

2011-07-30T14:54:00.001+03:00

Cand te afli in microbuzul firmei si vezi un individ in geaca neagra, si-i spui colegei de langa tine: la naiba, ala pare a fi controlor!

Despre fumat

2011-07-30T14:48:00.002+03:00

In general fumatorii vorbesc cu mare lejeritate despre toate metodele prin care cineva NU se poate lasa de fumat. Been there, done that. Ca fumator ai o adevarata groaza ca ceva te va convinge ca e bine sa te lasi, si ca odata argumentele supreme aduse nu vei mai avea nicio scuza, mai ales fata de tine insuti, si va trebui sa faci lucrul acela ingrozitor si dupa care nu te vei mai bucura de nimic niciodata.

Stiu, suna melodramatic, dar cine stie cunoaste.

Zilele trecute in tramvai am auzit o conversatie care se purta intr-un grup de vreo 5-6 tineri, despre o carte destul de mediatizata acum, “Metoda usoara” a lui Allen Carr. Am mai scris despre aceasta carte, insa vreau sa repet faptul ca pe mine m-a ajutat intr-adevar. Replicile care erau repetitive, sunau cam asa:
- Frate, tre sa ai vointa!
- Da nene, ce e cu gluma asta, nu te lasi de fumat ca citesti o carte! (hohote in grup)
- Inca un pacalici care minte lumea si a scos bani.

In primul rand vreau sa subliniez faptul ca dupa ce faci “lucrul acela ingrozitor”, la maxim cateva saptamani pentru cei mai fumatori dintre fumatori, uiti de tigari. Intri in bar, restaurant, te afli la volan, si ideea de a fuma nici macar nu iti mai trece prin minte. E greu de imaginat asta acum, cand iti aprinzi tigara inca de cand te trezesti si nici n-ai concepe sa bei o cafea fara micul tau prieten fumigen, insa chiar asa se intampla. Si in al doilea rand, cam asta e genul de lucruri pe care le afli din acea carte cu care, clar, “nu ai cum sa te lasi de fumat”.

S-ar putea sa nu aiba acelasi efect asupra tuturor, insa in cel mai rau caz se pierd trei ore pretioase, daca citesti lent.

Fata cu umbrela galbena

2011-07-30T14:45:00.000+03:00

Zilele trecute m-a prins ploaia intr-o statie de tramvai, in timp ce vorbeam la telefon si asteptam aglomeratul mijloc de transport in comun. M-am adapostit intr-un pasaj insa nu aveam semnal la telefon, asa ca am fost nevoita sa ies inapoi la suprafata si sa ma las plouata (era un apel foarte important). Dupa doua minute de stat in ploaie o fata s-a apropiat de mine foarte tare, si brusc nu m-a mai plouat. Pentru ca intrasem sub umbrela ei galbena. M-am uitat la ea foarte mirata, i-am multumit din ochi, si cand a venit tramvaiul m-am suit in el iar fata a disparut – probabil la alta usa.

Am fost foarte placut surpinsa de gest, si trebuie sa recunosc sincer ca eu probabil n-as fi facut asa ceva. Nu pentru ca nu as vrea sa ajut, dar din timiditate, si din teama ca exista oameni care n-ar aprecia gestul ci dimpotriva. Postul asta e pentru a transmite un “multumesc” pe care n-am mai apucat sa il spun verbal. Asadar, multumesc fata cu umbrela galbena.

Intrebare existentiala

2011-07-30T14:43:00.001+03:00

Daca exista aftershave care se numeste Str8, exista si aftershave gay? (pentru femeia din tine)

D'ale condusului

2011-07-30T14:35:00.001+03:00

Eram pe o straduta ingusta rau, nu pentru ca ar fi ea asa de la tata arhitect, ci pentru ca nu exista parcari corespunzatoare si in multe locuri masinile sunt dublate si chiar triplate. Mergeam foarte incet ca sa nu mangai accidental vreo alta masina, cand ma pomenesc in fata cu doi gigei. Pietoni. Se uitau unul catre celalalt, aborbiti complet de discutia purtata si nici unul dintre ei nu m-a vazut cum am aparut in fata lor, asa ca isi vedeau linistiti de drum. Am oprit si am asteptat sa ma vada, lucru care s-a intamplat cateva secunde mai tarziu, cand unul dintre ei m-a zarit cu coada ochiului, a facut brusc o fatza de “OMFG”, a sarit doi metri mai in spate si s-a albit tot. Bine ca n-am claxonat ca facea si infarct.

Rugaminte mare catre toti soferii: nu mai dati semnal cu un kilometru inainte de locul unde tre sa virati. Din asa ceva era cat pe ce sa am ditai accidentul acum vreo trei saptamani, cand am fost ferm convinsa ca domnul care dadea semnal si mergea incet, vroia sa intre pe straduta de pe care ieseam eu. Error. Vroia sa faca stanga abia la semafor.

Americanisme

2011-07-30T14:33:00.000+03:00

O gramada de persoane se plang, in ultima vreme, de faptul ca in limba romana au intrat in limbajul uzual o sumedenie de cuvinte si expresii din limba engleza. Ca limba noastra este modificata permanent si ca vom ajunge sa nu mai existe limba romana asa cum o stim azi.

Perfect adevarat. Asta e cursul natural al lucrurilor. Limba romana folosita azi e mult diferita de cea de acum, sa zicem, 200 ani, nu-i asa? Nu e normal sa se imbogateasca in permanenta cu neologisme? Nu asta face o limba sa devina mai practica, mai usoara? Nu avem oare sute de cuvinte imprumutate din alte limbi?

Sunt de acord ca limba noastra trebuie folosita corect, mi s-ar parea firesc ca oricine sa scrie si sa vorbeasca corect in limba lui nativa, insa cred ca a te opune progresului natural si firesc este o exagerare.

Naţionala de aşa zis fotbal te vrea în galben...papagal!

2011-07-29T15:14:00.001+03:00

Prin prisma potenţialei inaugurări a tăpşanului naţional denumit mega-ultra-extra pompos NATIONAL ARENA (remarcaţi puternica influenţă, extraordinarul iz al limbii latine, care cu toate că a fost declarată moartă, încă mai face victime), vă aducem la cunoştinţă următoarea ştire din lumea jocului de noroc cu balonul rotund:

O comisie bine intenţionată întrunită de urgenţă la bufetul federaţiei de aşa zis fotbal, a hotărât astăzi printr-o surprinzătoare unanimitate de voturi, schimbarea echipamentului de joc al echipei naţionale, din galben-auriu în galben-papagal. Tricourile nu vor avea înscrise numere pe spate sau faţă, numele jucătorului, emblema federaţiei sau vreun sponsor, urmând ca acestea să fie trecute cu markerul albastru permanent în funcţie de toanele selecţionerului. Deoarece echipamentul de rezervă a fost pierdut la table de către Mitică în faţa omologului bulgar, s-a hotărât înlocuirea acestuia cu cel de-al 3-lea rând de echipament de rezervă al lotului naţional de polo feminin. Dom' Mitică a fost avertizat de către membrii comisiei ca de acum încolo să nu mai joace table, barbut sau remy...decât pe bani!

P.S. Fraierilor (a se citi suporterilor) care şi-au achiziţionat bilete la meciul cu Argentina, dar vor avea parte în cel mai bun caz de returnarea parţială a bănuţilor, iar în cel mai rău caz de înlocuirea argentinienilor cu reprezentativa peruvienilor, le urez tot binele şi sănătatea din lume, ca să mai picaţi de proşti şi cu alte ocazii.

Reţeta de clătite... cu rom.

2011-07-28T22:12:00.003+03:00

Ingredientele şi reţeta, de-a valma.

Se caută prin casă sau pe la vecini o ceşcuţă de cafea pentru făină. Mai întâi faceţi o cafea tare (de preferat cu cafeaua şi zahărul vecinului) pentru că o să aveţi nevoie mai încolo, apoi umpleţi-o cu făină până la refuz. Cereţi soacrei un pahar de lapte pe care îl umpleţi mai întâi cu bere de câteva ori la rând până vă faceţi curaj să deschideţi frigiderul sau găinile din curte în căutarea a trei ouă. Puneţi totul într-un castron şi adăugaţi două linguriţe de unt subtilizate de la vecinul care v-a dat ceşcuţa de cafea. În cele din urmă adăugaţi şi două linguri de rom... câteva navete de bere, un bax de tequila, două sticle de gin, patru sticle de coniac, o şampanie, zece sticluţe de votcă la 0,25 l şi sunaţi zece prieteni buni pe care să-i invitaţi la un desert cu clătite pe bază de rom. Dacă va mai rămâne un strop de rom prin casă, puneţi şi la clătite, asta în caz că mai aveţi chef să le faceţi şi nu sunteţi suficient de băuţi încât să mai nimeriţi măcar bucătăria, dacă nu flacăra de la aragaz.
Poftă bună... sau distracţie plăcută!
Hâc!

Cu BAC-ul pe apa Sâmbetei

2011-07-28T22:12:00.001+03:00

BAC 2011. Promovabilitate de aproximativ 40% în Bucureşti.
Nu înţeleg indignarea unora şi, mai ales, nu înţeleg de ce sunt unii supăraţi pe bieţii copii?!.. Singura deosebire între BAC-ul 2011 şi cel din 1997, să zicem (atunci l-am dat eu) e că pe atunci încă se copia pe rupte la toate materiile (mai puţin la educaţie fizică, unde săreai cu o sticlă de tărie în buzunar la săritura în lungime sau nu te prezentai deloc dacă tac-tu era patron de butic). La noi în liceu au venit profii care ne supravegheau şi ne-au dictat rezolvările sau le-au scris pe tablă astfel încât să promoveze şi ultimul prost. Ţin minte că unul dintre colegii mei a fost ajutat de o profă să scrie corect Bacalaureat pe lucrarea scrisă la lb. şi literatura română. Deh, dădea prost pe prima pagină ditai greşeala cu o notă de 8 lângă ea.. Şi cunosc cazuri de oameni care n-au dat deloc pe la BAC dar au luat (a se citi cumpărat sau licitat) note mai mari decât tocilarii de frunte.
D'aia vin şi vă zic că sistemul românesc de învăţământ se adresează în mod special persoanelor dotate cu ţinere de minte şi cam atât. De aceea se practică metoda îngrăşatului de porc în ajun, pentru că informaţiile sunt proaspete în preajma examenului. Pentru a lua BAC-ul cu 10 nu este necesar să întrebuinţezi mai mult de 2% din capacitatea creierului şi asta doar pentru a memora nişte date pe termen scurt.
Bine, o să spuneţi că stăm prost şi la memorat. Aşa e, mulţi nu stau prea bine la acest capitol dar cei mai mulţi dintre cei care au picat şi vor pica vreodată BAC-ul s-au săturat să înveţe pe dinafară din nişte manuale prăfuite. Poate că au nevoie de profesori care să-i îndrume individual, nu la grămadă cu gloata, ca acum. Poate că au nevoie ca după terminarea studiilor să se poată angaja undeva pe baza a ceea ce au practicat în anii de pregătire. Poate că au nevoie de profesori deschişi la minte, nu doar de cadre didactice care se prezintă la ore doar pentru a bifa prezenţa în catalog şi care le dau să înveţe din manual de la pagina x la pagina y. Poate că au nevoie să fie ascultaţi şi înţeleşi iar sistemul să se plieze pe necesităţile lor, nu invers.
De foarte mulţi ani sistemul acesta este în colaps dar nimeni nu face cu adevărat nimic ca să-l schimbe, pentru că trebuie schimbat total, de la bază şi asta nu se poate, evident. Dacă vrei să te pregăteşti cu adevărat pentru un examen este absolut imperios să apelezi la ajutorul unui profesor care te va pregăti în particular, de cele mai mult ori individual. Şi asta pentru cine îşi permite luxul acesta. Pentru ceilalţi există Ministerul Educaţiei şi Îndobitocirii Populaţiei.
Sau daţi pe Discovery ori Manele TV, mânca-v-aş!

Vatman forever!

2011-07-28T22:10:00.002+03:00

Linia celebrului tramvai bucureştean 34 şi-a unit capetele asemeni unui covrig de 1 leu. Astfel a luat naştere linia interminabilă a tramvaiului 1. După un scurt traseu de 22 Km, adică doar 92 de minute (cam cât un meci banal de liga a 2-a de fotbal neaoş cu tot cu prelungiri şi înjurături), vatmanii dau bir cu fugiţii la presupusul capăt de linie din Piaţa Vitan şi îşi satisfac pe fugă nevoile fiziologice în timp ce fumează, mănâncă rapid un sandwich şi îşi plătesc ratele la bancă.

Știință vs Cunoaștere

2011-07-28T22:10:00.000+03:00

Visul oricărui părinte: să aibă un copil bine educat, trecut prin tot soiul de școli înalte care să-i umple creierul cu învățătură. De ce? Pai, te poate umple de bani în cazul în care câștigă un concurs tv sau își poate croi o carieră de succes într-un domeniu la modă în care se plătesc o grămadă de bani. În niciun caz plodul proiectat nu poate fi actor, scriitor, poet, pictor sau, Doamne ferește! circar, vidanjor, măturător de străzi sau reparator de ceasuri. Toți cei care sfărșesc prin a ocupa astfel de posturi sunt cei care au eșuat in căutarea unui loc călduț la vreo banca sau minister. Ei sunt ratații. Pleava. Elementele, piesele de care sistemul se poate lipsi în orice clipă și totuși nu o face în nesfârșita sa "milă". Ei sunt cei care au scăpat.. needucați.
Educația sau dresajul sunt totuna, deorece te limitează. Te specializezi în montajul unui bec dar habar n-ai care e principiul de funcționare. Nu conteaza, nici nu trebuie să-l știi atâta timp cât instalezi corect becul. Educația primită prin școli nu-ți permite și nici nu te învață să pui întrebări, asta poate fi periculos pentru sistemul din care faci parte.. și e mai mult decât necuviincios, nu-i așa?!.. Un individ informat care își pune întrebări dincolo de programa școlară, poate fi periculos și trebuie eliminat asemeni unui virus, altfel poate pune în pericol existența întregului sistem.
Trăim cu toții într-un sistem piramidal care e aproape de colaps și ceea ce îl mai ține încă în picioare este tocmai lipsa cunoașterii.
De cele mai multe ori, răul nu este decât o lipsă a cunoașterii, a manifestării inconștienței. Există însă și răutatea inteligentă, calculată, parșivă.. care te lovește mișelește pe la spate.
Am devenit prizonieri ai bisericilor, dar mă întreb dacă vreuna din bisericile noastre există și în Cer??? Toate ne promit, în esență, cam aceleași binecuvântări, dar numai dacă facem așa cum ne spun ele. Dar, mă întreb eu, dacă toate culturile acestea religioase ar fi ale Tatălui nostru, oare nu ar face pace între ele?..
Este absurd ca preoții să se certe între ei doar pentru că au credințe diferite, matematicienii să se certe cu fizicienii, pictorii cu chimiștii și tot așa mai departe. De fapt, toți văd același adevar dar îl decodifică altfel. Unul îl vede sub forma unor cifre, altul sub diferite nuanțe de culori. Ca să nu mai vorbim aici de muzicieni și de sculptori.. Dar de ce s-ar afla toți aceștia într-o stare permanentă de conflict? Pentru că nu sunt conștienți de întreg, fiecare își vede exclusiv de felia lui și pentru el acea decodificare reprezintă absolutul. Un absolut strâmt, limitat, meschin și putred.
Probabil că mintea umană încă nu este capabilă încă să CUNOASCĂ ȘTIINȚA în toată splendoarea ei!

Quiz: Ce fel de alcoolic esti?

2011-07-28T22:04:00.000+03:00

1.Care este băutura ta alcoolică preferată?
1.Berea la pet de 2,5 L.
2.Șampania cu aromă de fructe de pădure pentru copii.
3.Daca sunt cu nevasta, merge o vodkă înainte, să-mi fac curaj.
4.Beau de sting, nu mă uit niciodată pe etichetă.

2.Ce diferență crezi că e între o beție și o comă alcoolică?
1.5 litri de vin roșu, o navetă de bere, 2 sticle de whisky și 1 litru de palincă.
2.2 ore în plus cu prietenii la bodega din colț.
3.De obicei apare una dintre neveste cu făcălețul și ne strică gașca.
4.Carnetul suspendat, amenda și un gard rupt.

3.Cum îți place să bei?
1.Direct din sticlă, stând în picioare în fața bodegii.
2.Mai ales din paharele altora.
3.Îmi place să socializez, nu fac nazuri la băutură.
4.Mă consider mai degrabă un degustător, decât un bețiv notoriu.

4.Te consideri o persoană cultă?
1.Da, citesc mai ales etichetele de pe sticle.
2.Duc sticla direct la gură fără să mă uit la etichetă.
3.În drum spre bibliotecă mă opresc întotdeauna la birtul din colț.
4.Îl divinizez pe Bachus.

5.Ți-ai bătut vreodată consoarta?
1.Nu am curaj decât după 10 doze de bere.
2.De fiecare dată când mă deranjează la bodegă.
3.N-am găsit încă o femeie care să-mi suporte viciul băuturii.
4.Doar când suntem amândoi acasă.

6.Mai ai și alte vicii în afară de băutură?
1.Nu mă trezesc niciodată din comă alcoolică.
2.Da, droguri grele și femei…ușoare.
3.Da, alcoolul nerafinat.
4.Nu-mi ajung banii decât pentru un singur viciu.

7.Ce marcă de mașină conduci?
1.Nu am curaj să mă prezint la examenul auto, d’aia beau.
2. După o noapte de beție, conduc orice marcă de mașină nimeresc în parcare.
3.Am băut toți banii strânși pentru mașină.
4.Când intru în comă alcoolică mă iau la spital în același tip de ambulanță.

8.Faci politică?
1.Tot timpul umblu beat mort și nu sunt în stare să deschid ușa vreunui partid.
2.Unde trebuie să pun ștampila, neică?
3.Sunt doar bețiv, nu nesimțit.
4.Mai degrabă ea mă face pe mine.

9.Ce părere au copii tăi despre tine?
1.Mamă, cine e omu’ăsta?
2.Copiii adoră…să mă vadă plecat de acasă.
3.De când le beau alocația nu prea mă privesc cu ochi buni.
4.Cei mici mă sorb din priviri.

10.Ce hobby-uri ai?
1.Colectez sticle goale.
2.Colecționez etichete și amenzi contravenționale.
3.Fotbalul e viața mea.
4.Când sunt beat mort ador femeile.
Nu vă obosiți să adunați punctele și să trageți concluzii pripite, a fost doar un quiz neterminat încropit mai în glumă...mai în serios.

Hai noroc!

De ce muncesc albii la negru?

2011-07-28T22:03:00.001+03:00

De ce muncesc albii la negru? Pentru că și negrii sclavagesc la albi. Echitabil, nu-i așa?
Pentru că banii n-au nici culoare, nici miros, nici Dumnezeu și în general sunt cam scumpi la vedere. Astăzi i-am cerut contabilului firmei la care lucrez sa îmi arate o bancnotă de 100 RON, căci n-am mai văzut una de foarte mult timp. Desigur, n-a avut. Dacă el, care e contabil, n-a mai văzut bani lichizi în ultimul timp..
Poate că nu e legal să muncești la negru, cel puțin așa am auzit, dar măcar e sănătos, te scoate din foame și îți plătești cinstit birul la stat. Bani negri pentru taxe albe! Mi se pare foarte curios faptul că statul se interesează constant de plata datoriilor tale către el și e gata să te scoată și din gaură de șarpe pentru a te spânzura cu somația de gât, dar nu prea îi pasă de modul în care fabrici mălaiul gros, atâta timp cât el își primește la timp felia generoasă. Garantată de lege, desigur.

Ce ne mai plac Apocalipsele!

2011-07-28T22:02:00.003+03:00

Numai de s-ar duce totu' dracului! Să crape, să ardă, să se ducă pe pustii!
Ce ne mai plac Apocalipsele! Se vând încă bine, au vad bun în grămada asta mare de tonți naivi care suntem. Prind chiar și la noi, deși suntem obișnuiți cu apocalipsuri de tot felul. Ba, se găsesc chiar fraieri care sunt în stare să abandoneze tot ce au: slujbe, bani, case, familii și să se dedice Apocalipsei cu trup și suflet, mai puțin minte. Recunosc că m-am bucurat nițel la anunțarea tragicului eveniment, pe de-o parte cu gândul că aș putea scăpa de hrăpăreții de la bancă pe care i-aș lăsa în contul gol, pe de altă parte privind la fraierii care sunt gata să se arunce în foc la spusele unui american senil, cititor în biblii ieftine și contrafăcute. Ori, se știe, "ăl mai prost om din lume e americanu'" (http://www.youtube.com/watch?v=Dd2SFRZWNaM). Poate că n-am citit eu biblia (cu b mic), dar știu că pe undeva pe acolo scrie negru pe alb că nimeni, niciun muritor de rând nu știe când va sosi sfârșitul veacurilor, iar ăla care susține contrariul e un maaaare mincinos.
Amin!

Free energy, da' pe bani!

2011-07-28T22:02:00.001+03:00

Cum se face că într-un Univers nelimitat și care mustește de energii care aleargă libere de colo-colo, sfidând toate legile știute și neștiute ale fizicii.. trebuie să plătim factura la energie electrică?
Avem atâția fizicieni, oameni de știință și institute de cercetare, dar degeaba. Ăștia nici măcar nu sunt în stare să reducă cu 5% pe an costurile pentru producerea de energie electrică.
În ultimul timp se vorbește din ce în ce mai des despre free energy, energii neconvenționale, bla, bla, bla.. Sunt peste tot. Până și materia e tot energie, dar cu o anumită vibrație.
Bănuiesc că există un interes obscur pentru a ține sub secret o mulțime de tehnologii revoluționare care ne-ar da peste cap micul nostru univers infect în care ne zbatem, doar pentru că acestea nu ar fi profitabile.
Sper ca Marelui Univers să i se facă într-un târziu milă sau silă de noi și să ne tragă un apocaliptic șut în cur, poate ne dezmeticim!
Mă duc să-mi plătesc facturile restante...

Licenţiat în totul sau nimic, cumpăr diplomă la mâna a doua.

2011-07-28T22:00:00.001+03:00

Eu m-am oprit după liceu. Obosit. Obosit sa număr bani pe care nu-i aveam. Am încercat la o facultate particulară şi nu mi-a ieşit combinaţia deşi aveam rezultate destul de promiţătoare. După doi ani n-am mai avut ce număra, iar conducerea universităţii a dublat taxa. Gninionul meu. Au terminat alţii care aveau bani dar erau lipsiţi de talent. Probabil acum lucrează prin bănci şi dorm cu diploma de licenţiaţi în design deasupra capului. Ironia sorţii.. o colegă de an, femeie serioasă şi potentă financiar m-a angajat pe un oareşce salar să-i fac temele pentru facultate şi să lucrez ca designer în firma ei. Ulterior i-am rezolvat lucrarea de licenţă. Aşa e viaţa, unii cu munca, alţii cu foloasele. Nu mă plâng, până la urmă mi-am găsit drumul şi nu m-a întrebat nimeni vreodată la angajare de diplomă sau alte hârţoage pentru că în România se poate mai ales astfel. Trebuie sa fii super-idiot sau geniu ca să alergi după o diplomă în sistemul românesc de învăţământ. Ori o obţii într-un final sângeros şi epuizant şi nu-ţi foloseşte la nimic pentru că te angajezi pe un post incompatibil, ori eşti un geniu şi pleci din ţară, iar ăia se uită la tine ca la felul paişpe şi te ridică în slăvi ca pe un super-creier bun de pus pe raftul superior. Bine, în cazul ăsta nici nu cred că îţi trebuie diplomă, e suficient să dai un test de inteligenţă.
Să revenim la diplome. Am două. Una ca desenator tehnic pentru construcții și instalații, alta ca floor manager la Mc Donald's. Niciuna nu-mi folosește practic la nimic, eu lucrând ca grafic designer, dar dau destul de bine în CV. Aș putea să le agăț pe perete, pereți goi se găsesc din plin acasă.
Apropo, nu vinde niciun inginer o diplomă de licență în design?

Unu mai bun n-aveţi?

2011-07-28T21:59:00.003+03:00

De ziua muncii se stă degeaba, tovarăşi! E inadmisibil aşa ceva!
De ziua muncii n-ar fi logic să muncim, măi tovarăşi?
Sau macar să echilibrăm puţin situaţia.. De ce să nu existe şi o zi a trândăvelii? Că tot ne place atât de mult chiulul.
Propun o zi a trândăvelii în care să muncească timp de opt ore, absolut toată lumea, inclusiv şomerii, pensionarii, parlamentarii şi angajaţii la stat, iar în pauza de masă să înfigă tot omu' cârnaţii şi micii în muştar, conform tradiţiei.

Pașteți fericiți prin magazine, s-au ieftinit ouăle dar nu puneți mâna că se ia vopseaua!

2011-07-28T21:59:00.001+03:00

Paștele lor de comercianți, căci al lor e profitul acestei sărbători!
Noi nu sărbătorim Paștele, Paștele ne sărbătorește pe noi.
Adică, e musai să urmăm același ritual an de an fără să ne întrebăm dacă e vreun progres în asta, dacă este cu adevărat o oportunitate de a ne îmbogăți spiritual sau doar o șansă nenorocită de a bate recordul la decojit ouă roșii, halit cozonaci și drob, înfulecat sarmale?..
Nu voi spune nimic rău aici despre cei care merg standard la biserică după lumina de lumânare, bălăcărindu-se și călcându-se în picioare cu alții de teapa lor, pentru ca mai apoi să se caftească plini de alcool pe ringul de dans al discotecii comunale.

Să ne arestăm unii pe alţii

2011-07-28T21:57:00.001+03:00

În România se fură orice: ceasuri, telefoane, cărţi de credit, identităţi, timp liber, libertatea individului.. chiar şi brichete!
De furat, furăm toţi. De nevoie, de plăcere, din obişnuinţă. Motive se găsesc, iar dacă e nevoie le furăm şi p'astea, ce dracu'?!.. Avem şi ce fura, de două mii de ani România seamănă cu un sac fără fund, un tunel fără capăt, fără luminiţa aferentă. Când s-o vedea luminiţa, să ştiţi ca am dat de dracu', adică de fundul sacului.
Cei mai mulţi suntem amatori în ale şparlitului dar avem şi câţiva profesionişti de talie mondială. Se câştigă bine din furat, cum s-ar zice. Unde mai pui că nu ai nimic de pierdut, nici măcar dacă eşti prins în offside şi te bagă oamenii în albastru la mititica. Acolo nu te caută banca, RENEL-ul, compania de telefonie mobilă, taxele şi impozitele, asigurările, administraţia cu plata întreţinerii, n-ai şefi, nu primeşti deadline-uri şi cel mai rău lucru care ţi s-ar putea întâmpla e să te facă marţi la table vecinul de celulă. Cazarea şi masa sunt asigurate pe barba statului, adică pe cârca fraierilor din ce în ce mai puţini care îşi mai plătesc datoriile, pentru că în curând vom deveni cu toţii profesionişti în ale furtişagurilor, minciunii si matrapazlâcurilor de tot soiul.
Morala?
Cel mai trist mi se pare că ne furăm singuri pălăriile şi ne acuzăm unii pe alţii.
Cel mai indicat lucru de făcut în această situaţie e să ne arestăm unii pe alţii, să ne anchetăm reciproc fără menajamente şi să facem destăinuiri complete. Apoi să ne eliberăm la propriu şi la figurat. Sau să exersăm în doze mici şi din ce în ce mai dese, ca să nu ni se facă rău, sinceritatea.

Cum am pus gând rău televizorului

2011-07-28T21:55:00.000+03:00

Aţi observat că pe măsură ce calitatea transmisiei programelor TV creşte, scade calitatea emisiunilor difuzate? Ca să nu mai vorbim de filme..
Acum avem sute de posturi în format HD TV, 3D, DIGITAL TV.. bla, bla, bla.. dar îi urmărim pe Irinel, Monica, Zăvoranca, Pepe şi Gigi cu oile, brânza, bisericile şi fotbaliştii lui, îngrămădindu-se toţi la BREAKING NEWS, executând chestiuni şocante, senzaţionale aproape zilnic, dacă nu chiar de mai multe ori pe zi. Toate aceste scursuri ale societăţii în care trăim şi-au croit un drum vertiginos către topul vizionărilor pe micul meu ecran, pentru că, zic specialiştii în mass-media, asta cere românul..adică eu. Nu, zău? Nu ţin minte să fi depus vreo cerere în acest sens, dar cei care se ocupă sistematic de îndobitocirea populaţiei prin uneltele mass-media sunt atât de preocupaţi de ceea ce fac încât nici măcar nu sunt conştienţi de ceea ce afirmă.
Uneori am impresia că televizorul meu mă urmăreşte pe mine, nu eu pe el. De acolo, din colţul camerei îmi face şăgalnic cu ochiul şi mă cheamă să slalomez cu ajutorul telecomenzii printre calupurile publicitare în căutarea câtorva minute de divertisment, de distracţie.. Înţelegeţi, distracţie.. adică, distragere de la orice ar putea fi cu adevărat important pentru mine.
În urmă cu zece, cincisprezece ani mă uitam la un televizor alb-negru cu "puricii" aferenţi şi aveam o antenă banală atârnată într-un colţ discret al balconului, dar programele erau captivante. Filmele încă mai aveau la bază o idee originală, încă nu începuse era remake-urilor după remake-uri, urmăream chiar şi serialele de pe TVR sau PRO TV.
Mi-am dorit foarte mult un televizor color, practic toată copilăria am tânjit la el şi când am ajuns în sfârşit să am unul al meu mi-am dat seama că a venit prea târziu, televiziunea e pe moarte, putrezeşte încet şi sigur în format HD TV, 3D, DIGITAL TV.
Deja am făcut demersurile pentru a renunţa la abonamentul TV de la "o companie oarecare de cablu" şi implicit la aparatul tv. Caut fraieri..
*Imaginea am preluat-o de pe http://andreidan.wordpress.com/ cu mulţumirile de rigoare.

Patru câini vagabonzi și un boschetar trăiesc liberi printre sclavii plătitori de impozite și taxe din București.

2011-07-28T21:53:00.000+03:00

Patru câini vagabonzi și un boschetar trăiesc liberi printre sclavii plătitori de impozite și taxe din București.

Cum e posibil așa ceva? Cum s-a ajuns atât de departe? Cum au reușit? O fi simplu? Ce cărți o fi citit individul? La ce trebuie să renunți? Poate e un maestru Zen.. Sau poate că suntem noi fraieri.
Unii dintre noi sunt câini. Cei mai mulți chiar vagabonzi. Uneori, e imposibil de identificat cine e "câinele". Se întâmplă în viață să fi mușcat de oameni sau de câini și să te întrebi care e oare diferența? Nu e niciuna, durerea e aceeași. Difera doar modelul mușcăturii, ca să glumim puțin.. Poate nu credeți, dar vă invit pe toți necredincioșii care citiți aceste rânduri sa faceți o plimbare pe Calea Moșilor din capitală, de la un capăt la altul la orice oră din zi și cu siguranță veți da peste cei patru câini vagabonzi păstoriți de un boschetar umanoid cât se poate de pașnic. Asta este prima impresie, deoarece după câteva săptămâni de întâlniri zilnice cu cei cinci, eu unul nu mai fac deosebire între rasa canină și cea umanoidă. Cel puțin în cazul ăsta..
Cei cinci formează un grup compact, își mută cartierul general la intervale de timp numai de ei știute după un anumit ritual. Spun asta pentru că la anumite ore pot fi găsiți în anumite locații. Dorm împreună, mănâncă împreună. Nu cerșesc, nu lasă mizerie în urma lor, nu tulbură liniștea publică.. nu plătesc taxe, dar își plătesc cinstit hrana zilnică. Oare noi de ce nu putem face asta?
E adevărat, pare să fie foarte greu de suportat libertatea după o viață în care ai fost învățat zi de zi, temeinic cum să-ți porți mai cu ștaif jugul și lanțurile aurite ale sclaviei, ca să dai bine în ochii celor din jur. În general vorbind, am învățat să ne măsurăm libertatea în lungimea lanțurilor care ne condiționează și suntem gata de orice sacrificii s-ar impune pentru a mai lungi acest lanț, care cu cât e mai lung dă impresia de mai multă libertate.
Apropo, patrupezii de care vă spuneam mai sus nu poartă lanțuri..